Jun

Așteptându-l pe Erdogan. „Police Yok, Problem Yok”

Taksim, Istanbul, Turcia. Seara trecută a fost prima fără confruntări între protestatari și poliție. Un pas înapoi făcut de autorități, după scuzele publice ale vicepremierului Bulent Arinc, care consideră nedreaptă intervenția brutală a poliției din primele zile ale manifestațiilor. O mică fractură în sânul partidului de guvernământ sau praf în ochii protestatarilor.

Recep Tayyip Erdogan, premierul aflat în vizită de lucru în nordul Africii, e impasibil. Deși numele lui se aude permanent în Taksim – „Erdogan Istifa” = „Demisia, Erdogan” – ultima lui referință vizavi de proteste a fost înfierarea social media, pe care o consideră responsabilă de tulburări, cot la cot cu opoziția.

„Protestul ăsta o să moară fără să se întâmple nimic”, îmi spune Kayahan, patronul birtului în care am dormit în prima seară. A fost azi noapte în Gezi cu niște prieteni și au coborât din vânt câteva steaguri PKK. Nu există unitate, crede Kayahan. Jumate din populație e pro Erdogan, iar cealaltă e ruptă în două. Nicio șansă să se înțeleagă vreodată. Citește tot articolul →

Jun

Rezistenţa din Taksim. Corespondenţă din Istanbul

De vreo săptămână, mii de oameni se adună în fiecare zi în Taksim Gezi Park – centrul european al Istanbulului, una din principalele zone turistice ale metropolei turce. Se scandează, se cântă, se dansează. Sunt în mare parte tineri care se consideră independenți, apolitici. Grupuri eterogene pe care i-a unit nemulțumirea față de niște reforme guvernamentale pe care le consideră încălcări ale drepturilor omului.

Ne-a adus în piață Zeynel, un afacerist kurd promițător care ține o fabrică de materiale de izolație. L-am întâlnit într-o benzinărie dinainte de Istanbul și ne-a arătat catalogul lui, cu promisiunea că o să aibă proiecte și-n România. După ce Mihai i-a desenat un metrou ca să-i explice unde vrem să ne lase, ne-a ocolit câteva ore prin satul în care are fabrica, ne-a dat mâncare și ceai și ne-a zis că Erdogan e cel mai bun turc din 1923 încoace. Am făcut cu el primul interviu pe google translate.

În Taksim am ajuns după miezul nopții, dar piața e plină. Studenți, liceeni, părinți cu copii care mănâncă porumb fiert. Miroase a alune și a sucuri de fructe. Sunt improvizate mai multe corturi de aprovizionare gratis cu alimente și medicamente. Sunt și câteva biblioteci. Până acum câteva minute lumea striga „Dragi prieteni, Rezistența continuă! A început în Gezi, continuă peste tot.”

Tineri cântă în Taksim Gezi

Citește tot articolul →

May

Mica revoluţie siriană din București

O ceată de tineri intră în sediul Ligii Arabilor Sirieni din România – un ONG apropiat ambasadei Siriei la București, pe Șoseaua Pantelimon 81. Au programat o vizită la telefon, sub pretext că le trebuie o adeverință. Au venit să ocupe clădirea. În clădire era doar un angajat, singur într-un birou. L-au somat să le predea sediul.

„Conducerea trebuie aleasă, nu poate fi numită de ambasada Siriei. Nu plecăm de aici până nu se fac alegeri!”, i-au spus angajatului. Au preluat inventarul printr-un proces verbal. Au rupt apoi tablourile cu președintele Bashar al Assad și le-au aruncat în veceu. A venit și poliția, dar nu a avut ce să constate. Nu s-a intrat prin efracție, n-a fost nimeni agresat. Poporul a înfrânt!

Cu trei zile înainte, pe 3 februarie 2012, guvernul sirian a începuse bombardarea orașului Homs. De doi ani și ceva în Siria e un război civil în care au murit 70.000 de oameni. Răzvrătiții îi spun revoluție. Ambasada Siriei mi-a zis că e o luptă împotriva terorismului.

Ammar, nepotul lui Hussein Hendawi, un sirian din România, pozând cu kalașnikovul în regiunea Ar Raqqah. Acum e mort.

Citește tot articolul →

Comentează

Mar

Cel mai prost din curtea școlii

Ura este un sentiment puternic de ostilitate, cu rădăcini în teamă, furie. E o emoție empirică, nu te naști cu ea. O înveți.

În liceu, la Covasna, am fost mereu între lumi, cel mai prost din curtea școlii: la mine în clasă eram ungurul, pentru unguri eram românul, la fotbal eram ăla cu păr lung, în alt oraș eram doar un covăsnean. Puțini mă vedeau ca un individ bilingv, care ascultă rock și joacă fotbal. Cu toate astea, nu-mi aduc aminte de șicane interetnice. Dacă au existat, probabil poziția în care eram m-a făcut să ignor sau să evit situațiile neplăcute.

Citește tot articolul →

Comentează

Feb

Selling the big issue: boschetarii din Ferentari care vor invada Londra

Homeleșii din Marea Britanie vând The Big Issue ca să se pună pe picioare. E un model de afacere care susține jurnalismul independent și independența oamenilor fără adăpost.

În Ferentari, sub o țeavă fierbinte, groasă cât un taur, stă o gașcă de boschetari. Sunt cei mai săraci oameni din București. Pentru supraviețuire nu vând poveștile jurnaliștilor români, ci vând povești jurnaliștilor străini.

Citește tot articolul →

Comentează

Feb

Nu te cred

Mă trezesc panicat de țipetele înfundate din hol. O fată-n chiloți desprindea isteric icoana Mântuitorului de pe peretele din baie. Mă ridic repede din pat. „Icoana asta n-are ce să caute aici!”, zbiera vipera, în timp ce lovea aerul cu sticla care-i ținea de cald Fiului. „O duc la târg, ei o să știe ce să facă cu ea”!

Ajung în hol. Ușa băii e închisă. Fata dispăruse cu tot cu chiloți. În baie, Iisus își veghează reflexia în oglindă.

Citește tot articolul →

Comentează

Jan

Vomage to Catalonia

S-a-ntâmplat repede. Abia ce scăpasem de Jorge de la antidrog, în aeroport. Abia trecusem peste șocul de a mă pupa cu zece femei pe care nu le mai văzusem niciodată. Abia dădusem căciula și fularul pe geaca de primăvară. Pe incașul hiperactiv care ne târâse afară din hostel la unu noaptea îl știam de două ore. Rambla de Raval aștepta în toată splendoarea ei.

„You have to do it in the FFUCKING Amazon!” zice, cu accent neamțo-hispanic, un indian din Peru. Povestește cu pasiune despre simbioza perfectă dintre om și natură, când omul ingerează suficientă natură sub formă de ayahuasca. Pasiunea se revarsă cu debit ridicat pe fețele noastre, suficient cât să ne răcorească, la fel cum Amazonul scaldă și dă viață unei treimi din America de Sud. „You can’t do it here, your brain gets FFFUCKED up, you become one with the FFUCKIN’ concrete!” Părul negru și drept, combinat cu un balans frenetic, e mop pentru fețele deja umezite.

Citește tot articolul →

Comentează