Tu n-ai vrea să ai o peşteră magică în care nimic rău să nu te poată atinge? Nici chiar sfârşitul lumii? Dacă vrei aşa ceva înseamnă că ţi-e frică. De ce ţi-e frică?

Mie mi-e frică de o groază de lucruri. Mi-e frică să vorbesc în public, mi-e frică de intimitate, mi-e frică de tine, mi-e frică să nu ajung un moş senil care nu se poate şterge singur la cur etc.

Lars von Trier e de căcat. La fel şi filmele lui. Lars von Trier pute de la trei kilometri, chiar dacă sunt sigur că face duş regulat. De ce e de căcat? Pentru că asta crezi –  tu şi mulţi alţii – despre el. Şi dacă asta crezi, înseamnă că aşa e.

Dacă aş putea fi altcineva, chiar acum, aş vrea să fiu Lars von Trier. Tipu’ ăsta are coaie. Ştii cum zic? Cele mai frumoase, mari, colorate şi curate coaie care s-au văzut. Aş vrea să am coaiele lui. Ţi le-aş arăta cu plăcere, dacă le-aş avea. Lars von Trier este maestrul sexului anal. Nici nu mă mir, cu aşa coaie. Lars von Trier te fute-n cur fără lubrifiant, cum nici Chuck Norris nu cred că ar putea. Dacă e ceva de care eşti sigur, Lars von Trier te poate fute aşa de tare încât să plângi şi să juri pe ce ai mai sfânt că nu mai crezi în nimic, nici măcar în Lars von Trier. Dar tu n-ai de unde să ştii. Nu-l laşi să te fută. Ţi-e frică. Aşa cum şi mie mi-e frică de multe lucruri. Lars von Trier are coaie. Şi le foloseşte magistral. Lars von Trier face să ejaculeze o pulă lovită de un ciocan. Se pişă pe tot ce elogiază alţii – aşa cum Kirsten Dunst se pişă pe peluza de milioane a lui Jack Bauer – face lucrurile pe care alţii nu le fac pentru că se cacă pe ei de frică. Lars von Trier îl omoară pe Jack Bauer aşa cum moare cel mai laş pungaş: singur, în spume.

Dacă mâine o planetă ne-ar lovi cu 90.000 de kilometri pe oră ce-ai face? Te-ai căca pe tine de frică, nu? Ai căuta un loc să te ascunzi. O peşteră magică. Sau măcar una caldă şi umedă. Da, mi-ar plăcea o peşteră caldă şi umedă.