În inima Istanbulului, în mijlocul protestelor, s-a născut Geziville, cum l-a botezat Mateaș. Un oraș liber, fără picior de uniformă de poliție, în care tinerii protestatari recreează ad-hoc „insituții” care le permit să stea în permanență în perimetrul ocupat.

Parcul Gezi s-a transofmat într-un cartier de dormitoare cu mii de corturi. Boom-ul imobiliar continuă și în afara parcului, sute de corturi fiind ridicate direct pe betoane sau piatra cubică din piața Taksim.

Pe lângă locuințe, există alimentare gratuite, o grădină de legume și plante medicinale, câteva biblioteci, un loc pentru câini, cabinete medicale și veterinare, cinematografe, biblioteci și toalete ecologice.

Orășelul este protejat de peste 40 de baricade construite de locuitori chiar din pavajele trotuarelor, materiale de construcții și garduri de pe șantierele din zonă, gherete, ghivece de flori, stâlpi și mașini distruse în timpul primelor zile de protest.

Singura cale de acces cu mașina e bulevardul Istiklal, principala arteră turistică, însă în piață urcă doar taxiuri, ambulanțe și mașini de gunoi.

Am făcut o hartă care vă duce prin punctele cheie ale Geziville. Linia albastră delimitează zona „liberă” de restul orașului. La întâlnirea dintre liniile roșie și albastră au avut loc confruntările dintre poliție și protestatari după ce piața Taksim a fost ocupată. Manifestanții au încercat să meargă la sediul premierului de pe Dolombahce, însă au fost blocați de poliție lângă stadionul Inonu, care a devenit zonă de război rece.

Dacă vă interesează ce se mai întâmplă prin Istanbul, urmăriți-mă pe FB:

Citiți și:

Rezistența din Taksim. Corespondență din Istanbul
Așteptându-l pe Erdogan. „Police Yok, Problem Yok”