Mă duc la baie, dar e coadă. Majoritatea sunt oameni cunoscuți, măcar din vedere.

Hei, ce faci, Mako? Uite, mă pică, ca tot omu’. Mă duc la altă baie, tot coadă, tot cunoscuți, acelaşi dialog. Mă gândesc că ştiu prea mulți oameni, şi prea mulți vor la baie în acelaşi timp.

Caut altă baie, dar sunt cozi la toate şi deja m-am întâlnit cu toți oamenii cu care m-am intersectat în ultimii doi ani. Nu știu dacă mai e vreo baie liberă şi dacă o s-apuc s-o folosesc, e concurență mare, toată lumea e angrenată în circuitul stomacului în natură.

Ca norocu’, îmi calc pe şiretul de la tenis, înmuiat prin bălțile de la cozile de băi, şi se deşiră toate hainele de pe mine, chiar şi geaca de piele e redusă la un păienjeniş ca vata pe băț, apoi dispare de la subraț în jos, până rămân gol.

Ca să nu uit, îmi notez toată prichindeala pe o foiță de aluminiu de la țigări, cu un stilou verde:

IȘ VARTĂ. Cele mai frumoase melodii de ascultare, cântate cu moft și scârbă de un domn sinistru, îmbrăcat la 4 ace și 2 perciuni forțați. Nu-i plac țigările, nu-i plac luminile, nu-i plac oamenii, șșșt, liniște-n sală, unde vă credeți?

N-a fost la pușcărie, dar reproduce fidel durerile sufletești ale unui lache. I-a rămas și un Papa pe mâna stângă, în continuarea verighetei.

Un tip bate cu ciocanu-ntr-o chitară, domnul ridică mâinile în aer și scoate un scâncet de durere care-i eliberează sufletul și rescrie codul de mișcare al atomilor în univers, măcar pentru o secundă lumină. Apoi așteptarea își reia cursul. Duceți-vă sănătoși acasă, eu sunt.

Nu oricine poate asculta muzica asta, dar dacă ai 80 de lei, faci ce vrea pula ta.

Sunt într-un taxi,  gol. Când se trântește ușa îmi dau seama că sunt la baie, dar după atâta așteptare nu pot face nimic și toată lumea mă întreabă ce mai faci, Mako? în timp ce se uită la mine și așteaptă să eliberez baia.

Apoi mă trezesc și aștept.