filme porno
filme porno
filme porno
xnxx
xnxx porno
xnxx
filme porno
filme porno
filme porno
filme porno romanesti
filme porno romanesti
filme porno romanesti
filme porno

Apa, bogăţia săracilor

Când trăieşti în cea mai amărâtă zonă din Europa, nu poţi decât să te bucuri când un investitor vine să-şi înmulţească banii la tine în curte. Fie el cât de mic, din profitul lui poţi profita şi tu. Iar când la tine în grădină vine să sape colosul energetic Chevron, gazele ar trebui să umple paharele tuturor. Şi totuşi, în Vaslui lumea s-a hotărât: nu vrea gaze prin fracturare hidraulică, nu cu orice preţ. Vrea apă curată în pahar.

La Bârlad, lumea a auzit de vreun an că americanii vor să foreze prin zonă pentru gaze. N-au băgat de seamă până prin februarie, când au aflat că în Franţa şi Bulgaria exploatările prin fracţionare hidraulică au fost scoase în afara legii din cauza riscurilor pentru mediu. Bârlădenii s-au documentat: au aflat că apa ce le întreţine vieţile ar putea fi contaminată ireversibil cu gaz. Şi au decis să ia atitudine.

Aşteptam uşor timorat momentul în care trenul Rapid (botezat pretenţios Inter-Regio, la cerinţele UE) cu destinaţia Iaşi, avea să oprească la Bârlad. Mă gândeam că o să cobor într-un oraş prăfuit, măcinat de sărăcie, pustiu, populat de ignoranţi. Dar m-am înşelat.

Aşteptările negative nu au fost demontate din start. Peroanele ştirbe, gara ruginită din metal şi sticlă, cu o singură uşă deschisă, gropile din asfalt, căruţele şi autobuzele ce se hurducă în ele păstrează ceva din imaginile stocate în amintirile copilăriei. Urmele capitalismului apar printre ele: buticuri ce poartă, inspirat, denumirea cuplurilor ce le patronează, taxi-uri cu tarife mai mari ca-n Bucureşti.

Bârladul se zbate să-şi depăşească statutul de „cea mai năpăstuită urbe românească în ultimele şapte decenii”, cum a fost descris de sculptorul local Marcel Guguianu. Şi cum poţi face asta, dacă „te laşi vândut la străini”, sau „îţi vinzi sănătatea”? Apa este viitorul, nu gazele, consideră ei.

P1270471.jpg

Oraşul era cunoscut, până nu demult, doar pentru rulmenţii produşi la URB şi pentru sculele ce ies pe porţile de la FEPA. Câteva din cele 70 de mii de locuitori lucrează la cele două companii, iar rulmenţii pentru export consumă o bună parte a apei acumulate în lacul „Râpa albastră”. Cazarma infanteriei, situată la ieşirea spre Tecuci, hrăneşte şi ea câteva mii de guri. Restul îşi câştigă existenţa din confecţii sau comerţ. Agricultura este aproape moartă. Kilometri de sere stau părăsite la ieşirea spre Vaslui.

Regresul industriei a fost un avantaj pentru resursele de apă. O parte dintre bârlădeni beau şi se spală cu apa din „Cuibul Vulturilor”, singura sursă de suprafaţă care alimentează oraşul. Alte trei captări subterane – Negrileşti, din Galaţi, Tutova-Bădeana, la sud de municipiu, şi puţurile locale – completează necesarul de apă. Există şi cişmele amenajate, de unde lumea poate lua apă cu pucioasă. E bună pentru băut şi gătit. Şi e gratis, în condiţiile în care metrul cub de apă la robinet costă mai mult de 4 lei. Cişmele sunt prin tot oraşul. Le-am văzut şi prin satele din împrejurimi, unde s-au făcut prospecţiuni anul trecut, în faţa câte unei porţi.

Gheorghe Gâlcă, fost inginer, în prezent asistent maternal, este bucuros că se poate folosi de apa de la cişmele, din care-şi face permanent provizii. Îi place s-o bea, iar nevasta lui o foloseşte la gătit. A aflat de la naşul lui, domnul Victor Cânepă (62 de ani), tot inginer, că americanii vor să foreze după gaze şi asta i-ar putea afecta. Cea mai mare teamă a lui – şi a altor vasluieni – este că Chevron le-ar putea lua una dintre puţinele resurse ce le-au mai rămas. Apa sulfuroasă, ori cu pucioasă, cum îi spun localnicii, se găseşte în subteranele oraşului, şi în întreaga regiune, până în nord, la Huşi.

Un singur puţ de forare poate consuma pe an între 700 de mii şi 17,5 milioane de litri de apă, potrivit datelor din industria de extracţie americană. „De unde aduc ei atâta apă?”, se întreabă domnul Cânepă. Şi dacă n-o poluează, tot trebuie s-o ia de undeva de pe aici, adaugă el. Adrian Solomon, deputatul PSD care a încropit un proiect de lege de interzicere a exploatării prin metoda fracţionării hidraulice, spune că „pe parcursul exploatării de 5 ani, 4 sonde consumă cât tot oraşul Bârlad într-un an”.

«Cine zice că această metodă de exploatare nu dăunează mediului şi apei, să vină să locuiască la Bârlad, să bea din apă. Ne iau ce avem mai de preţ», spun oamenii pe care i-am întâlnit.

Spre centrul oraşului, casele şi blocurile mohorâte care flanchează drumul gării devin ceva mai vesele. Lumea colindă cu talent trotuarele, pe care un vizitator neavizat riscă să-şi luxeze gleznele, sau aşteaptă autobuzul: o cutie din tablă ce pare să se dezmembreze de câte ori trece peste gropi. Regia de transport a fost falimentată cu câţiva ani mai devreme, iar firma care are acum autobuzele cere 1,8 lei pe bilet, deşi poţi traversa tot oraşul cap-coadă în vreo jumate de oră.

Centrul este simplu, fără machiaje extravagante: primăria cu turn, recent renovată, se uită semeţ către bulevardul care duce spre Grădină. Un banner lat cât strada strigă „Bârladul spune NU exploatării gazelor de şist prin fracturare hidraulică!”. Aici sunt şi Biserica Domnească, din 1636, două hoteluri – Moldova şi Premier, fostul cinematograf Victoria, Muzeul Vasile Pârvan şi Teatrul V.I. Popa. Chiar şi un cinematograf 3D. Cultură cât pentru un oraş mare al ţării. De altfel, nu departe se găseşte şi Colegiul Naţional „Gheorghe Roşca Codreanu”, înfiinţat în 1846. Vizavi de acesta, un izvor cu apă sulfuroasă potoleşte setea trecătorilor.

O cerşetoare vrea să-mi vândă nişte pui de căţel. I se zice Mireasa. Cică i-a salvat de la hingeri. Nu ştie nimic despre gazele de şist. O întreb cu ce-i hrăneşte şi-mi zice că de unde mănâncă ea, o să mănânce şi ei. Apă ia de la cişmea.

Articol apărut în Jurnalul Naţional

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Un blog din